EUtopia
Scrisa in afara unei dezbateri, intr-un limbaj vag - numit de Vaclav Klaus, presedintele Cehiei, drept "Orwelian eurospeak" -, fara referire la fondul comun crestin al Europei sau la caderea comunismului est-european (transformata eufemistic in“divizarea nefireasca a Europei apartine acum trecutului”), dar cu ecologismul, toleranta si pacifismul pe drapel, declaratia din martie ne poate oferi indicii despre cum o sa arate Uniunea Europeana.
Vreau sa fiu bine inteles: nu este nimic gresit in a fi preocupat de starea mediului inconjurator, in a promova toleranta si o politica externa in interesul pacii. Problemele incep atunci cand acestea devin scopuri ultime ale actului politic, atunci cand politicienii nu mai sunt in stare sa vada dincolo de ele. Ecologismul nu trebuie sa devina o religie de stat. Toleranta nu trebuie sa afecteze capacitatea unei societati de a se apara in fata unei agresiuni – fie din interior, fie din exterior – ori sa promoveze amoralismul. Nu in ultimul rand, pacea nu trebuie privita ca scop in sine. Din nefericire, Bruxelles-ul nu da impresia ca va schimba ceva in viitor…
Discursul lui Angela Merkel
Degeaba se vorbeste despre importanta crestinismului in istoria Europei, daca acest lucru nu este mentionat in nici un act oficial al Uniunii Europene. De ce aceasta lipsa de consideratie fata de rolul extraordinar jucat de religia crestina? Din doua motive principale: ideologie si frica. Pe de o parte avem tabara secular, laicii, cei care nu vad cu ochi buni mentionarea oricarei religii ca fiind specifica Europei, la nivelul statelor reprezentantul cel mai de seama fiind Franta. Pe de alta parte, avem multiculturalistii - cei care tin la “sentimentele” membrilor celorlalte religii din Europa - in special cea islamica -, avand mare grija de a nu ii ofensa in vreun fel sau altul (!) prin recunoasterea meritelor crestinismului. Adeptii multiculturalismului sunt si unii dintre cei mai inversunati avocati ai integrarii Turciei in Uniunea Europeana. Inutil sa mentionez ca ambele categorii (multiculturalisti, seculari) apartin cu precadere stangii politice din Europa…
Daca in privinta crimei organizate si a imigratiei legale se poate spune ca s-au facut progrese, combaterea terorismului ramane la nivel de retorica atata timp cat oficialii europeni nu par a fi capabili sa pronunte un singur cuvant: “musulman”. Uniunea Europeana ignora cu seninatate tendinta comunitatilor islamice europene spre radicalizare, aplicand politica strutului, o abordare cu atat mai periculoasa cu cat terorismul islamic traieste in propriul sau univers si isi continua nestingherit lupta impotriva “necredinciosilor”, indiferent de ce politica ar adopta acestia din urma. Retorica multiculturalista in genul “Islamul este o religie a pacii” (cu corolarul sau PC “Islamul a fost deturnat de teroristi”) nu tine cont nici de trecut, nici de prezent si este sinucigasa pentru viitor…
Includerea Federatiei Ruse intr-un viitor parteneriat strategic spune multe despre naivitatea europeana in domeniul relatiilor internationale. Mai mult, referirile la Darfur nu pot decat sa smulga un zambet trist, militiile Janjaweed netemandu-se de retorica europeana a “sanctiunilor mai dure”. Se pare ca doamna Merkel nu a reusit sa aduca oficialii europeni cu picioarele pe pamant., sistemul dovedindu-se mai puternic decat reprezentanta CDU.
Proiectul
Tabloul este realmente dezolant: un colos anti-american in care stanga politica se afla la mare pretuire. Cu alte cuvinte, un fel de socialism cu fata umana si welfare state paralizant pentru economic. Un suprastat mancat din interior de milioanele de imigranti non-europeni care refuza cu incapatanare sa se integreze intr-o societate pe care ei o vad a fi pe moarte si incapabila de a se apara. Natiunile europene se sting incet-incet, demografia oferind o imagine terifianta: o populatie din ce in ce mai batrana care nu mai crede in nimic, locul ei fiind luat de imigrantii veniti mai ales din nordul Africii si Orientul Mijlociu. Incapacitatea europenilor de a-i asimila, sporul natural superior si numarul tot mai mare al non-europenilor, nu promite nimic bun in viitor.
In planul relatiilor internationale? O politica externa caracterizata prin cedare permanenta in fata santajului energetic al Federatiei Ruse si opozitie fata de tot ceea ce inseamna politica americana. In Orientul Mijlociu - denuntarea “agresivitatii” Israelului si continuarea finantarii visteriei palestiniane din “ratiuni umanitare”-, ignorarea incalcarilor flagrante ale drepturilor omului de catre statele arabe. In relatia cu regimurile totalitare, scoala diplomatica de la Bruxelles promoveaza negocierile, compromisul si ajutorul economic drept principale mijloace pentru solutionare conflictelor. Este greu de crezut ca democratia poate fi promovata printr-o astfel de atitudine. Ferice de tirani – cu europenii nu vor avea probleme!
Concluzia
Nu avem de ales, la fel cum nu am putut alege sa ramanem in afara proiectului european. Alternativa ar fi fost revenirea noastra in sfera de influenta a Federatiei Ruse. Nu cred ca exagerez din moment ce ai nostri conducatori au reusit o performanta rara: in primul deceniu de democratie originala, Romania a putut sa candideze si la NATO si in acelasi timp sa pastreze o atitudine de sluga fata de Moscova. Prin aderarea la UE, se poate spune ca ne-am afirmat intr-un tarziu optiunea occidentala. In cele din urma, cu integrarea fostelor tari comuniste, mai exista o mica posibilitate ca lucrurile sa se schimbe in Europa, numai ca ma tem ca sansele sunt destul de mici ca statele din Est sa influenteze politicile sinucigase ale Uniunii. Noua Europa nu este pe placul Vechii Europe si nu are forta acesteia - economica, militara ori politica.
Un lucru este sigur: la cum se contureaza in acest moment, Uniunea Europeana ca stat cu o identitate occidentala va supravietui acestui secol doar impotriva propriei sale vointe.
*text aparut in Carpe Noctem, nr.9.
Etichete: Eutopia


