Deconspirarea prelatilor

Basescu a propus alaltaieri, in cadrul sedintei CSAT, desecretizarea dosarelor inaltilor prelati si a sefilor cultelor din Romania, dar a tinut sa precizeze ca:

“Nu dau cu certitudine instructiuni CNSAS-ului, dar noi toti trebuie sa avem in vedere ca in perioada comunista, o perioada de ateism introdus in toate institutiile statului roman, ateism introdus in politica de partid si de stat, bisericile, fie ca e vorba de Biserica Ortodoxa, Biserica Greco-Catolica, de toate celelelate culte care au actionat legal pe teritoriul Romaniei, au trebuit sa supravietuiasca.”

Tinand cont ca nu numai actualii lideri ai cultelor ar fi putut avea legaturi cu politia secreta ceausista, demersul presedintiei se opreste la jumatatea drumului. Nu numai cei care astazi se afla in functii importante in cadrul Bisercii sunt pasibili de colaborare cu Securitatea. Chiar si asa, este foarte bine ca se va face macar partial curatenie printre prelati. Biserica este institutia romaneasca ce se bucura de cea mai buna imagine in societate, iar influenta sa este de netagaduit. Tocmai de aceea nimeni nu a avut curajul pana astazi sa ii ia la intrebari pe inaltii ierarhi ortodocsi, catolici etc. in legatura cu relatia pe care au avut-o cultele cu Securitatea, inainte de 1989. Pana astazi, toti au incercat ca prin ignorarea subiectului sa primeasca sprijinul Bisericii. A venit insa timpul pentru a afla daca increderea de care se bucura inaltii prelati este intemeiata.

Reactiile la initiativa lui Basescu nu au intarziat sa apara. Tot felul de indivizi au inceput sa isi dea cu parerea in legatura cu ceea ce ei considera o tentativa de defaimare a Bisericii. Sfat: daca vreti sa verificati cat de corecta este opinia voastra, uitati-va cu atentie la ceilalti care au aceeasi parere. Concret: "patriotii" din Romania Mare, securistii, pesedistii si in general toate persoanele mai mult sau mai putin dubioase s-au raliat reprezentantilor (in mod ipocrit) ultragiati ai cultelor.

WC Tudor, Patriotul Nationale, s-a declarat la randul sau scarbit "manjirea" Bisericii. De altfel, liderul PRM se opune "Dosariadei". Pentru marele "patriot" Vadim Tudor Securitatea se bucura de o faima nedreapta. Tribunul face distinctie intre Securitatea de dinainte de 1964 ("rea", "anti-nationala") si cea de dupa 1964 ("buna", "patriota", "nationala", etc.). Ca urmare, pe 11 august a.c., el a lansat deja-celebrul apel:

"Lăsaţi securiştii să vină la mine! Cine n-a ucis, n-a furat şi n-a fost lichea să vină la mine, ca să salvăm, împreună, patria de la dezastru!"

Si asa si este. Toti patriotii securisti fug ca inecatii spre PRM unde se afla deja o multime de baieti cu ochii albastri (ex. Ilie Merce). Perfect. Macar stim de unde ii putem lua.

Lucian Bolcas, vicepresedinte PRM, s-a bagat la randul sau in seama, debitand urmatoarea aberatie:

“Este vorba despre una dintre ele mai directe acţiuni anti-creştine care s-a pornit pe teritoriul României. Nici în anii ‘50, când s-a încercat înlăturarea credinţei din sufletele românilor, nu s-a procedat în acest mod”.

Marele avocat peremist bate campii cu gratie si face pe prostul. Am inteles cu totii ca este impotriva deconspirarii si a lustratiei ("legea lustratiei este o farsa"), dar exagerarile sunt contraproductive. Am putea crede ca varsta incepe sa ii afecteze facultatile mentale... In anii '50 erau scoase crucile din scoli, preotii aruncati in puscarii, credinciosii erau pusi la zid, era interzis sa iti faci semnul crucii, bisericile erau transformate in depozite si se urla pe toate canalele propagandei comunsite ca nu exista Dumnezeu. Acum, prin deconspirarea tradatorilor din sanul Bisericii nu se duce o campanie anti-crestina, din contra: se duce o campanie de purificare. Biserica nu are decat de castigat de pe urma sa, ca si credinciosii. Biserica nu trebuie sa fie condusa de cei care au tradat crestinatatea si proprii credinciosi prin semnarea unui pact cu antihristii - regimul si politia sa numita Directia de Securitate a Statului.

Evident ca nu puteau ramane indiferenti nici cei care alcatuiesc cealalta jumatate rosie a politicului romanesc - Partidul Social Democrat, de-a lungul istoriei aka Partidul Comunist Roman (PCR), Frontul Salvarii Nationale (FSN), Partidul Democratiei Sociale din Romania (PDSR) sau pentru cunoscatori Partidul-Stat. Ii dam microfonul domnului Ilie Sarbu:

“Nu putem exclude că sunt anumiţi preoţi care ar fi colaborat, dar să culpabilizăm Biserica în ansamblu şi să venim cu declaraţii care sunt dincolo de ceea ce a putut să facă regimul comunist, mi se pare extrem de grav."

Din pacate, domnul Sarbu simuleaza un fel de amnezie. Nu vrea sa stie ca BOR a castigat destule de pe urma colaborarii cu PCR: inca un milion si ceva de enoriasi (greco-catolici obligati sa treaca la ortodoxie) si sute de biserici confiscate greco-catolicilor. Si mr. Sarbu are motiv: Biserica se bucura (pe nedrept) de o imagine extrem de pozitiva, iar PSD-ul nu numai ca nu a uitat sprijinul primit din partea BOR de-a lungul timpului, dar isi da seama de potentialul de influenta pe care acesta il are in continuare in societatea romaneasca.

Ateul-declarat, comunistul de omenie si omul "pentru linistea noastra" timp de 3 mandate, Ion Iliescu, s-a declarat indignat de incercarile de terfelire a Bisericii. Absolut amuzant, daca stam si ne gandim la parerile lui Iliescu despre Biserica si Dumnezeu. Oricum, din partea sa nici nu ne puteam astepta la altceva - doar deconspirarea securistilor si a informatorilor este o "rusine nationala". Pe undeva, e de inteles. Doar si el a fost unul dintre ei. In calitate de prim-secretar al PCR la Timisoara si Iasi, Ion Iliescu a fost si sef al Securitatii in judetele respective.

Cazimir Ionescu, membru CNSAS, a declarat ca nu va participa (ceea este ilegal) la desecretizarea dosarelor ierarhilor Bisericii, motivandu-si alegerea prin convingerile sale religioase (?): "Doar Dumnezeu sa judece Biserica". Nem, frate Cazimir. Pana sa ii judece Dumnezeu, ii judecam noi. Sunt oameni ca noi toti. Daca au gresit, trebuie sa plateasca.

Iar mitropolitul Bartolomeu Anania face pe mironosita:

"Domnul ministru (Iorgulescu n.r.) a jignit clerul BOR, in intregime. Nu avea acest drept sa o faca. Este inadmisibil sa admitem asocierea care se face intre ipostaza de informator a unui preot, care este posibila, si aceea de ins care divulga secretul spovedaniei."

Prelatii sustin ca este imposibil ca un preot sa divulge secretul spovedaniei deoarece daca face acest lucru, el decade din calitatea de preot. Pe undeva lucrurile nu se leaga. Sa inteleg ca preotii care erau informatori, dar nu spuneau ce auzeau la spovedanie, mai putea fi considerati slujitori ai Domnului? Am impresia ca Biserica nu prea este in stare sa isi faca autocritica. Ar fi mai bine pentru toti ca reprezentantii Bisericii sa o lase mai moale cu indignarile ipocrite si sa isi faca mea culpa pentru tradarea credintei. Ce au facut ei este absolut inadmisibil. Biserica, dintre toate institutiile nationale, trebuia sa nu cedeze sub nici o forma comunistilor. Nu a facut-o - mai mult, Biserica Ortodoxa Romana a si profitat de relatia pe care a dezvoltat-o cu regimul. Sa le fie rusine.

Mitropolitul Nicolae Corneanu a fost primul inalt prelat care a recunoscut ca a colaborat cu Securitatea. Intr-un interviu de pe hotnews.ro :

"Am putut sa ma pastrez in asa fel incat sa nu fac rau nimanui, dar si astazi, legaturile care le-am avut cu oamenii Securitatii, sunt ca un fel de povara pe suflet. Pentru ca erau oamenii care, sa zic asa, sustineau regimul acela de teroare, cu care intr-un fel am colaborat, prin faptul ca aveam relatii cu ei. (...) Cred ca a fost o perioada mai crunta decat o putem descrie in cuvinte obisnuite. Sigur ca am trecut peste ea, si acuma putem vorbi cu usurinta despre acele vremuri. Dar pentru constiinta mea, a fost o perioada de teroare; aproape ca ar fi fost de preferat teroarea fizica acelei terori sufletesti la care eram supusi. asa cum spuneam, am avut de-a face cu oamenii Securitatii care ma tineau sub permanent control , care ma aveau in permanenta la dispozitia lor, trebuind sa le tin usa deschisa si sa stau de vorba cu ei. Sigur nu le-am facut pe plac, nu le-am implinit dorintele dar nu i-am respins, nu i-am criticat, nu i-am condamnat si lucrul asta sigur ca constituie o povara pe constiinta mea. Si cred ca aceasta povara, chiar daca nu o au toti, ar trebui s-o aiba pentru ca toti am trecut printr-o anumita perioada de timp. Singurii care poate au fost scutiti de ponoasele acelei perioade au fost cei care au reprezentat acea perioada de timp, si care au facut politica vremii. Dar toti ceilalti, intr-un fel, au fost victimele acelei perioade, foarte dureroase si regretabile in acelasi timp."

Arhiepiscopul Tomisului, Inalt Prea Sfintitul Teodosie, a recunoscut ca a semnat un angajament cu Securitatea (asta la cateva zile dupa ce luni a negat acest lucru):

"Despre mine, pot sa va spun ca am un angajament ca nu voi colabora cu securitatea decit in probleme majore ale statului, a fost o declaratie pe care a trebuit sa o dau in necesitate de situatie pentru ca eram intr-un sediu de militie a Capitalei si mi s-a cerut sa scriu ceva si am scris ca nu voi colabora cu securitatea decit in probleme majore ale statului. Este ca un fel de juramint de credinta fata de tara si de neam, e un juramint de credinta, nu de a urmari pe cineva. L-am si cerut, a fost si public, dosarul meu are trei sau cinci file cu aceasta declaratie si atit, altceva nimic. Nu am completat pentru ca nu am avut de ce. Mi s-a spus atunci ca trebuie sa ia un angajament cu nume conspirativ pe care l-am refuzat. "

Si daca aceasta colaborare a sa s-a limitat doar la semnarea angajamentului, de ce a mai negat luni ca nu a avut de a face cu Securitatea?

Societatea romaneasca are dreptul sa afle cine sunt cu adevarat acei oameni care actioneaza in calitate de reprezentanti ai lui Dumnezeu pe pamant. Toate cultele au avut oameni care au semnat pactul cu Diavolul acceptand colaborarea cu Securitatea si cel mai anti-crestin regim posibil - regimul comunist. Sustin deconspirarea tuturor prelatilor care au colaborat cu regimul si ard de nerabdare sa vad ce a facut la viata lui Teoctist Arapasu.

Voi incheia printr-un paragraf din Reactivarea lui Teoctist, un articol scris pentru Cotidianul de Razvan Mihai Vintilescu avandu-l ca subiect pe Preafericitul:

Mimind un atac la adresa lui Adrian Iorgulescu, Teoctist s-a pozitionat de fapt intr-o ipostaza defensiva. Pretul a fost unul mare. A trebuit sa iasa din lincezeala virstei, a gradului si a obisnuintei. A redevenit, in citeva clipe, acel soldat al religiei de tip medieval care, cu miscari brutale, vrea sa respinga atacurile infidelilor, in loc sa incerce o strategie bazata pe convingere. Dar pina la urma, acesta e Teoctist reactivat. Pe cine ar putea convinge argumentul lui ca „aprecierea dosarelor preotimii si a faptelor celor care s-ar gasi nu este de ordin politic lumesc, ci de ordin bisericesc“? Poate doar pe aceia care n-au aflat ca Securitatea nu se impartea in lumeasca si spirituala, ci era una singura: cea totala. Iar pentru Biserica Ortodoxa, apocalipsa dosarelor este iminenta. Si multe barbi tremura, caci apocalipsa inseamna purificare.

Amin!

P.S. Cateva linkuri utile pentru cei care vor sa mai afle detalii in legatura cu dezbaterea:
Cotidianul - Cad sutanele de pe epoleti
Cotidianul - Reactivarea lui Teoctist
Evenimentul Zilei - Biserica, Dosariada si democratia
Evenimentul Zilei - Preot martir, preot turnator
Evenimentul Zilei - Greseala ministrului Iorgulescu (nu sunt de acord cu articolul, dar cred ca ofera anumite informatii interesante)

Academia Catavencu dixit

Am selectat cateva articole din nr. 33 (766) 23-29 august 2006 al Academiei Catavencu avand ca tema Securitatea si turnatoria.

Contraeditorial - Mic tratat de rusine stiintifica

Antropologii viitorului vor privi la noi, romanii secolelor XX si XXI, cu mare pofta stiintifca. O specie umanoida recenta, cu dinamica inca vie, capabila de evolutie la opt milenii dupa orice tendinta darwinista s-a oprit, face oricand subiectul unui doctorat stralucit. Cand nimeni nu credea ca istoria comportamentelor umane mai poate accepta surprize, cand seriile sociale aveau doar dezvoltari liniare si previzibile, hop, apare omul carpato-pontic al sfarsitului de mileniu doi si uimeste savantii lumii cu devierile si turnatoriile lui.

Intr-o estimare a zilei, homo ciripensis atingea, in epoca de aur, cifra maxima de 70000 de indivizi, la o populatie totala de cam 22 de milioane. Hai sa dublam proportiile tribului, a propus Andrei Plesu, si sa vorbim de 140000 de colaboratori. Asta inseamna vreo sase subiecti cu deviatii la o mie de inerti. Penetrarea e, dupa cum se vede, destul de firava, dar efectul de inductie e spectaculos. Randamentul speciei modificate in sanul grupului normal bate performanta fizicii atomice. Fuziunea nucleelor de turnatori a declansat reactii de teroare in lant si a provocat o teribila explozie a fricii. Sase indivizi modificati au controlat noua sute nouazeci si patru de insi normali, din care, daca scadem ofiterii, raman noua sute de nouazeci si doi. Am fi putut ajunge pe Marte cu asemenea eficienta. Fireste, mai sunt de scazut rezistentii, disidentii si luptatorii pe fata contra regimului, dar pe astia nu-i gasim in fiecare mie. Gasim, in schimb, colectia de gesturi induse: vorbitul in soapta, suspiciunea, privirea peste umar, gandul ascuns, trasaririle in somn, spaimele alimentare, minciunea, micimea, invidia si complicitatea. Un grup infim, dar revolutionar antropologic, a modificat, iata, cromozomii sociali ai marii mase. Savantii de maine ne vor privi la microscop cu mare curiozitate. In eprubetele lor evoluate, poate ca ADN-ul turnatoriei isi va marturisi secretele, asa cum in eprubetele de azi putem citit misterele australopitecului.

Intre timp, noi traim o istorie privilegiata. Suntem contemporani cu noi insine, generatia cu cele mai spectaculoase mutatii de caracter. Vom popula manualele de patologie sociala ale stranepotilor si vom primi, in acuarele si penita, un loc meritat pe scara crescatoare a maimutelor moderne. Micul trib al turnatorilor ne-a readus in enciclopedii. Iar ironia cifrelor se repeta: niciodata atat de multi oameni nu au datorat atat de mult atator de putini.

Doru Bucsu

show biz da' culti - Dupa Merci

• "Detinutii politici mor vinovati, singurul lor avantaj se rezuma la 50000 lei pensie pentru fiecare an de detentie si loc de veci gratuit. Vasile Paraschiv, din Ploiesti, are o pensie de 4 milioane de lei. Generalul Tabacaru, fostul sef al Securitatii Prahoca, cel care a semant planurile de masuri impotriva lui Paraschiv, are o pensie de 32 de milioane...." (v. Marius Oprea, Bucurestiul Cultural, nr. 14).
• "Puteti sa ne spuneti ce pensie aveti ca fost ofiter de Securitate?" Ilie Merce (fost colonel): "Da. am scris in declaratia mea de avere, daca va uitati pe site. 21 de milioane si nu stiu cat. Dar am contribuit pentru asta, da? Ca nu mi-am facut eu pensie. Asta e o consecinta a 40 de ani de munca. Nu cred ca va deranjeaza". (v. Cotidianul de joi, 17 august). Sincer vorbind, orice comentariu mi se pare de prisos.
• Si fiindca tot veni vorba de Securitate, securisti si colaboratori, iata si parerea unui critic literar, Nicoleta Salcudeanu, despre scriitorii care au pus botul la usa Securitatii: “Nimeni, niciodata nu ma va convinge ca, daca ii dam in gat pe scriitori, se va schimba canonul, iar axiologia se va da de0-a berbeleacul. In literatura nu functioneaza lustratia. Unui scriitor nu-I poti retrage calitatea de scriitor. Singurul CNSAS, in literatorua, e mutatia valorilor estetice. Ii dau dreptate, numai ca nu-mi aduca minte ca vreun comentator al intalnirilor dlui Buzura cu colonelul Ilie Merce sa fi ataca opera buzuriana. Toti (inclusiv eu) s-au referit la omul Buzura si faptele lui. Opera a fost lasata in pace, in asteptarea “mutatiei valorilor estetice, cum bine zice Nicoleta noastra (v. “Noua politie politica”, in Cultura nr.35).
• Cotidianul a publicat, saptamana trecuta, un interviu cu, de acum, odiosul Ilie Merce. Spun ca e odios si imi veti da dreptate daca veti citi acest interviu. Un securist care nu regreta nimic, e chiar mandru de ce a facut. Un mare patriot! Intrbat care erau conditiile pentru a fi racolat ca turnator, prietenul lui Augustin Buzura spune: “In primul rand sa aiba calitati personale. Adica sa fie un om integru, sa fie un om de relatii, sa fie un om inteligent, sa fie un om echilibrat, sa nu fie un om provocator. Pe urma, a doua cerinta, sa aiba posibiltati de informare in mediul in care isi desfasoara activitatea. Pentru ca, in fond, de asta il recrutezi”. Observati ceva straniu: Ilie Merce vorbeste la prezent, ca si cum ar mai recruta si acum! Apoi, intrebat daca Vadim a fost turnator, securistul Merce o da la intors intr-un mod care-l face cam de rahat pe seful lui de partid: “Vadim nu indeplinea conditiile alea la care m-am referita ca sa fie informator. Ce are in gusa e si-n capusa. Adica una dintre conditii era sa fii sigur ca cel recrutat va pastra secretul colaborarii”. Asadar, Vadim nu era un om integru., nu era inteligent, nu era echilibrat si asa mai departe! Nici macar de turnator nu era bu. Iar astazi ar fi bun de presedinte al tarii. Acum e clar ca Vadim nu e decat o marionate in mana fostilor securisti care fac ce vor cu el. Cat despre Buzura, prietenul lui Merce, daca nu a fost turnator, inseamna ca si lui i-au lipsit cateva calitati, ceea ce, intre noi fie vorba, se vede, de la o posta, si astazi! (I.M.)

P.S. Pentru impaciutoristi: Merce are pensie lunara de 21 de milioane de lei.

FSN-ul si scoala securista a manipularii

Foarte inventiva s-a dovedit a fi conducerea fesenista in chiar primele luni ale anului 1990 cand, cu ajutorul baietilor cu ochii albastri, a starnit evenimentele sangeroase de la Targu-Mures. Ciocnirile violente intre romani si maghiari, izbucnite pe fondul fricii adanc inradacinate in constiinta natiunii ca ungurii ar lucra non-stop la recucerirea Transilvaniei (puternic amplificata si de propaganda ceausista) au fost folosite ca motiv pentru reinfiintarea Securitatii - cu un nou nume (Serviciul Roman de Informatii - SRI), desigur, dar avand la baza aceeasi baieti simpatici. Pe 26 martie 1990, presedintele Romaniei, Ion Iliescu, primul ministru Petre Roman si noul director al SRI, Virgil Magureanu, acuzau serviciile secrete straine (sa mai spuna careva ca Ceausescu nu a fost un clasic... remember "agenturile"?) ca ar fi profitat de desfiintarea Securitatii pentru a-si urmari agenda anti-romaneasca prin orchestrarea evenimentelor de la Targu-Mures. Avizi de legitimitate in conditiile in care deja se faceau auzite voci care ii contestau, au facut exact ce trebuia. In caz de pericol iminent, natiunea se strange in jurul conducatorilor. Invrajbind o parte a sa impotriva celeilalte, Iliescu si ai sai au cautat declanseze un conflict interetnic care sa duca la coalizarea populatiei romanesti in jurul sau. Iliescu sPuterea de la Bucuresti a dat vina pe agenturile straine si a fost crezuta. Cu pretul sifonarii serioase a imaginii externe a tarii (casetele cu maghiarul Cofariu batut de nationalistii romani au facut inconjurul lumii... ) si a distrugerii vietii unor oameni, simpli pioni pentru niste indivizi asi in diversiuni.

Dupa aceea, puterea neocomunista s-a pregatit pentru a desarvasi furtul Revolutiei - castigarea alegerilor din mai. Cum? Printr-un alt plan bine pus la punct. Initial, Frontul Salvarii Nationale promisese ca nu va participa la alegeri. Cum Ceausescu si cei din anturajul sai au fost indepartati, nu mai era nevoie de respectarea promisiunii facute. Principalii adversari pentru FSN erau in mod evident cei din partidele istorice si reprezentantii acestora - fortele democratice din Romania. Ca urmare, impotriva acestora FSN-ul declanseaza o campanie extrem de puternicade discreditare . Partidul National Taranesc Crestin Democrat (PNTCD) si Partidul National Liberal (PNL), precum si liderii lor (Corneliu Coposu, Ion Ratiu si Radu Campeanu), au fost atacati constant de presa scrisa fesenista (reprezentata in principal de publicatiile Adevarul, Azi si Dimineata). Singura televiziune - cea naţională - era subordonată regimului şi s-a angajat la rândul ei în defaimarea adversarilor politici ai FSN. Rezultatul inevitabil: victorie zdrobitoare pentru FSN care obtine peste 85% din voturi.

Insa ultimul act s-a consumat abia in iunie 1990, la venirea trupelor de mineri la Bucuresti, moment in care Occidentul si-a pierdut ultimele sperante in asa-zisii reformisti din FSN, iar pentru romanii cu capul pe umeri a devenit evident ca Revolutia nu a facut altceva decat sa schimbe rolurile in PCR: cei de pe prima scena au fost inlocuiti de esaloanele 2 si 3 ale Partidului-Stat. Tom Gallagher a numit intreaga manevra furtul unei natiuni.

La 22 aprilie 1990 incepea manifestatia anticomunista din Piata Universitatii. Media fesenista isi face inca o data categorie: manifestantii sunt portretizati drept cele mai depravate elemente ale societatii romanesti, fiind facuti pe rand tigani, drogati, golani, legionari etc. Inutil de mentionat faptul ca liderii FSN nici n-au vrut sa auda de aplicarea punctului 8 de la Timisoara (interzicerea ocuparii de functii politice a fostilor nomenclaturisti comunisti)... Cum a fost rezolvata problema? Prin apelul facut minerilor si indicatiile pretioase ale fostilor securisti, reactivati. La 13 iunie 1990, minerii vin la Bucuresti si intervin in forta in Piata Universitatii, atacand pe toti cei care puteau fi suspectati ca sunt studenti sau intelectuali. Universitate, Institutul de arhitectura si sediile partidelor de opozitie sunt devastate. La reprimarea manifestantilor participa si trupe ale jandarmeriei si politiei, iar minerii sunt indrumati in atacarea diverselor. Se pun in carca manifestantilor incendierea sediilor SRI si al Politiei Capitalei, ca si a unor autobuze (toate operate de membri ai .La sfarsit, Ion Iliescu a multumit minerilor pentru prezenta lor: "Vă mulţumesc pentru ce aţi demonstrat şi în aceste zile, că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică şi muncitorească, oameni de nadejde şi la bine, dar mai ales la greu".

Au urmat 10 ani semnati Ion Iliescu si FSN=PDSR=PSD. Le multumim pentru faptul ca ne-au distrus sansa de a trai intr-o tara normala.

Quo vadis?

Dupa vreo 6 ani de activat pe diverse forumuri ale Patriei, am zis sa fac si pasul urmator. Nu stiu nici macar daca o sa am timpul necesar pentru a-l reactualiza cat mai des, nici daca o sa mai intre cineva pe el in afara de mine, dar am zis sa incerc. Asta chiar nu conteaza. Important este ce transmite. Printre altele ca Raul exista si cea mai mare greseala pe care o poate face cineva este sa il ignore. In The Usual Suspects, unul din personaje spune la sfarsit, dupa ce da o lovitura de maestru: the biggest trick the Devil ever pulled was convincing the world he didn't exist. Si are dreptate. Astazi exact la asta asistam: distrugerea ultimelor lucruri care ne reprezinta, a ultimelor valori. Am scapat de o ideologie ca sa dam de alta: comunismul a fost lasat in urma, dar in prezent gonim cu viteza maxima spre paradisul corectitudinii politice si al multiculturalismului extrem. La ordinea zilei se afla relativizarea. Aflam cu stupoare ca nu exista dreptate, nu exista bine, ci doar mituri invechite, surse permanente de indobitocire si ingustare a orizonturilor intelectuale. Cei mai multi asa-zisi intelectuali, de aici si de aiurea, forjati in idealurile stangii politice, se intrec in a arata cu degetul spre propria civilizatie si nu contenesc a ne spune ca adevarul se afla intotdeauna la mijloc, asta daca nu cumva dreptatea se afla cu totul in tabara cealalta. Occidentul este vinovat pentru toate relele din lume si singura atitudine pe care trebuie sa o adopte este sa se retraga de peste tot si sa aiba grija sa respecte (!) celelalte culturi. Cum? Renuntand a le mai sanctiona crimele si instaurand dictatura celor din urma. Unde? Chiar si acasa. Fie ca acest acasa este Paris, Londra sau Washington. O lume libera in plina cadere libera, asediata de un mapamond al lanturilor si al dementei colective.

Romania? Este si ea pe acolo, pierduta in spatiu. O societate care de mult timp nu-si mai gaseste busola si se incapataneaza sa se descurce fara. Parca noua ni se potriveste perfect urmatorul citat din Erich Maria Remarque: "Triumfau cei staruitori. Triumfa coruptia. Mizeria." Dupa 45 de ani de "paradis socialist" nu putem sub nici o forma sa ne revenim. Suntem condusi tot de tovarasi (multi dintre ei reconvertiti cu succes la capitalism) si oameni care au colaborat cu Cooperativa Ochiul si Timpanul. A avut loc o inversare dementa a valorilor... prostia, rautatea si nemernicia ne asalteaza inca de cand iesim din casa. Suntem bombardati zilnic cu faptele de glorie ale unor asa-zise vedete si personaje importante. Tot mai des aflam ca stadionul este singurul loc de manifestare al patriotismului. Si nu, nu prin cantarea imnului, ci prin injuraturi de mama la adresa adversarilor. Cam acolo se ineaca patriotismul romanesc. Da, si mai apare din cand cand in cand pentru a urla ca "ungurii vor sa fure Ardealul!"... La ce sa te astepti de la o natiune care a decretat ca WC Tudor este cel mai patriot politician? De romanii de peste granite ne doare fix in cot. Ba ii si ridiculizam pe aia care nu au uitat ca odata, candva, inainte sa vina "eliberatorii" sovietici, mai erau unii de isi spuneau romani si prin Basarabia si Bucovina. Iar de cei plecati peste hotare, in Vest, nici sa n-auzim. N-au mancat salam de soia si mai fac si pe desteptii. "In comunism s-au facut si multe lucruri bune": Ceausescu a fost un bun roman si a construit industria tarii. Comunistii de ieri sunt pe rand patriotii, capitalistii, social-democratii, democratii, liberalii si conservatorii de azi. O combinatie oarecum amuzanta de "La vremuri noi, tot noi!" si "Vin ai nostri, pleaca ai nostri, noi ramanem tot ca prostii!". Biserica este imaculata, Partidul Comunist s-a evaporat, nimeni nu a facut politie politica si cica absolut toti am colaborat cu Securitatea. Ne punem cenusa in cap si pozam in victime... Se uita insa ca unele victime au fost la randul lor calai. Nebunia colectiva si crasa indiferenta domnesc in tara romaneasca.

Si atunci? "Cititi si emigrati este mesajul? Si daca da, unde?". N-as zice. Important este sa constientizam ce se intampla si sa incercam sa facem ceva, indiferent ce.

"Dupa ce am descoperit ca viata nu are nici un sens, nu ne ramane altceva de facut decat sa-i dam un sens." - Lucian Blaga